In vis, activitatea ludica indica adesea faptul ca se petrece ceva, ca exista o “miza”. Or, in lectura psihanalitica, prima functie a jocului este acceptarea realitatii. Copilul, prin joc, recreeaza realitatea, o controleaza, pentru a o adopta dorintelor sale. Jocul are o virtute terapeutica importanta : un copil sanatos din punct de vedere fizic si psihic se joaca. In caz contrar, el inceteaza jocul, pentru a se retrage in sine. Rareori visul evoca simplul divertisment, al carui unic scop este placerea, pentru ca intotdeauna in joc exista cautarea victoriei, punerea in practica a unei strategii, valorificarea talentului personal. Visul poate revela ambiguitatea unei situatii ce pare in acelasi timp lipsita de importanta si superficiala (cum este a priori jocul), dar care contine totusi o dimensiune grava si profunda ( miza din spatele jocului). Subiectul “se joaca”, el nu apreciaza importanta propriilor cuvinte si acte, sau, dimpotriva, ceilalti “se joaca” cu el. Cel care viseaza il considera pe celalalt o jucarie, adica un obiect, sau este el insusi o paiata ori o marioneta. De fapt, jocul este organizat dupa anumite reguli stricte. Exista in aceasta o reprezentare a legii, a ordinii, a justitiei. Jocul ne invata sa respectam codurile si conventiile si ce este fairplay-ul. A fi “un jucator prost” sau “a trisa” simbolizeaza refuzul sau incalcarea regulilor, atitudinea neloiala, cautarea nestapanita si salbatica a victoriei. In plus, jocul sta sub semnul unei interdictii in religiile monoteiste – este vorba mai ales de jocurile de noroc. Pentru un supraeu impregnat de o educatie religioasa, visul exprima vinovatia resimtita – constient sau inconstient – de subiectul care se deda la o activitate reprobata. In sfarsit, este important sa deosebim jocurile solitare de cele colective. Primele insista asupra capacitatii de a se descurca singur si de a gasi placere prin propriile mijloace, in propria persoana ;
jocurile collective arata importanta celorlalti in viata subiectului, dar si caracterul – pozitiv sau negativ, in functie de scenariul oniric – al relatiilor.
prevestire de voie buna;
De felul în care ne jucăm în vis, percepem o indicaţie privind modul nostru de comportare. Căci jocul nu este decât o modalitate de a mima viaţa. A ne juca înseamnă că ne prefacem, jocul şi iluzia au dealtfel acelaşi etimon (neologismul ludic provine din termenul latin ludus, iar... (afla mai multe)
la jocuri de noroc- eşti emotiv în relaţiile cu alţii;- săltare- voie bună;- şah- eşti capabil şi decis;- tenis- progrese rapide la serviciu.
cine visează că joacă popice, în realitate ar dori să se bucure de o perioadă de linişte.
noroc;
vei avea noroc;