LUMANARE
Ardem lumânări în aproape toate ceremoniile, de la cununie la funeralii. .. Credem că atunci când lumânarea se stinge în mod brutal, ar putea să anunte un deces. În schimb, dacă rămâne aprinsă, ea manifestă o stare de trezire spirituală, o vigilenţă (Ia fel ca în parabola fecioarelor înţelepte, din Evanghelie, care-şi ţin lampa aprinsă). Nu-mi place deloc imaginea flăcării tremurătoare, suflată sau stinsă: am remarcat faptul că ar putea fi în legătură cu moartea cuiva apropiat, căci flacăra simbolizează existenţa individuală. Marie louise von Franz îmi oferă un exemplu bun: ,,0 bătrână vede pe pervazul ferestrei o lumânare aprinsă cu flacără tremurătoare. Numai la ideea întunericului care se apropie ea se nelinişteşte, se îngrijorează. Deodată, lumânarea se reaprinde de cealaltă parte a ferestrei." Bătrâna a murit în aceeaşi seară într-o linişte desăvârşită. În schimb, aprinsă, lumânarea este simbolul vieţii, al energiei, al prezenţei divine, al protecţiei (lumina fiind mult mai liniştitoare decât întunericul). Ea traduce capacitatea persoanei care visează de a fi luminată în ceea ce priveşte modul ei de comportare, ea îl invită să vadă mai clar în felul ei de a fi ... Marcând începutul unei conştientizări, lumânarea pune în lumină flacăra, şi deci, pasiunea (începutul unei poveşti sentimentale). Mai sunt unii care insistă pe aspectul ei falic, mai ales dacă este înfiptă în sfeşnic.