LAGAR DE CONCENTRARE
Deşi, din nefericire, imaginea unui astfel de loc nu se limitează la lagărele naziste, căci au existat multe altele şi chiar recent (în fosta Uniune Sovietică, în Cambodgia, în Vietnam ... ca să nu amintim decât pe unele dintre ele), ea apare rareori în visele contemporanilor. Bruno Bettelheim povesteşte că prizonierii din lagăre nu visau practic pericolele înconjurătoare: răul era deja acolo. Visele lor se colorau mai degrabă cu amintiri frumoase sau imagini pline de speranţă în viitor. La o persoană care nu a cunoscut această epocă, nici această experienţă, imaginea subliniază, fireşte, o senzaţie intensă de încătuşare, de întemniţare, de privare de libertate, de tortură, de moarte a sinelui.
Închisă într-un lagăr
"Deseori visez că sunt împreună cu fiica mea într-un lagăr de concentrare înconjurat de sârmă ghimpată. Avem pe cap o batistă albastră cu alb cum purta bunica." Persoana în cauză are 60 de ani şi, dacă e să o ascultăm, totul merge bine. Totuşi mi-e greu să cred că un vis recurent al lagărului de concentrare nu subliniază o dramă personală. Imaginea fetei indică faptul că problema ar trebui căutată în cuplu. Şi într-adevăr, după mai multe reticenţe, aflu că femeia îndură de mai mulţi ani un soţ foarte bolnav. La modul conştient ea s-ar considera un monstru, dacă ar mărturisi că nu mai poate suporta nici situaţia, nici pe soţ. Batista de pe cap m-ar lăsa să cred că e un batic prins într-un anume fel, "mai uşchit", dar când o întreb dacă bărbatul ei e cumva "trăsnit", îmi mărturiseşte că dragostea lui i se pare anapoda.