GURA, LIMBA
Simbolistica gurii si a limbii este strans legata de cea a cuvantului rostit (vezi [A] Vorbi), dar si de ingerarea alimentelor (vezi [A] Manca). In analiza psihologica, gura este zona care tine de oralitate. Ea este implicate in registrul afectiv, in pulsiunile canibale, in mecanismele de introiectie. Data fiind functia fundamentala a gurii, in basme se regasesc frecvent capcauni, transmitand copilului aviditatea libidoului lor, precum si fantasmele de apropiere totala. Oralitatea se structureaza pe mai multe niveluri : fizic : prin hrana mai ales, dar si prin alcool, tutun ; sexual : constituind o zona erogena predilecta, sursa fundamentala de placere (supt voluptuous, sarut, felatie ) ; afectiv : descriind modul de comunicare fuzional, dorinta de a-l face pe celalalt sa intre in sine (de a-l inghiti) ; intellectual : creand evantaiul reprezentarilor, prin descoperirea “bucala” a lumii (bebelusul care duce toate lucrurile la gura). In functie de scenario, visul poate evoca unul sau altul dintre nivelurile amintite. Exprima adesea o dorinta de regresie la modul oral de organizare infantile, fie la nivel fizic (a redeveni un bebelus), fie afectiv (a ramane in planul fuziunii). Prin imaginea limbii, visul pune accentual pe gust, pe o savoare placuta sau neplacuta pe care o provoaca realitatea, pe capacitatea de a diferentia emotiile, gandurile, dar si persoanele si situatiile in care se implica subiectul. Daca gura este larg deschisa (cascat, de exemplu), dar nu se aude nici un sunet (imagine foarte frecventa in vis) sau daca are calus, inseamna ca cel ce viseaza nu are dreptul la cuvant, ca nu este auzit, ca nu reuseste sa isi exprime emotiile, oricat de violent ear fi (frica, teroare, furie) si care sfarsesc prin a-l paraliza. Botul reia semnificatiile simbolice ale gurii, in dimensiunea lor animalica si primitive. Intunecat si obscure, este asociat cu abisul primordial si inspaimantator si cu pestera pe cat de nelinistitoare, pe atat de misterioasa.