Exerciţii hipice şi gymnice Echitatia
A sui pe un cal de călărie care ascultă bine de frîu şi de călăreţ este la fel de bine pentru toţi, căci calul se află în aceeaşi relaţie cu voi ca şi soţia şi iubita, pentru că se făleşte cu frumuseţea lui şi-l susţine pe călăreţ. Calul seamănă şi cu o corabie; căci, pe de o parte, poetul numeşte corăbiile "cai ai mării", iar pe de altă parte, noi îl numim Hippios pe Poseidon - în plus, legătura dintre cal şi uscat se regăseşte, neschimbată, între corabie şi mare. S-ar putea spune şi că este asemeni unui patron ce dă de lucru, sau unui prieten care vă asigură întreţinerea, sau cuiva care vă susţine. Deci după cum. calul îl poartă pe călăreţ, tot aşa îl va trata soţia, iubita, patronul, prietenul, corabia pe cel care a avut această viziune onirică. Cît priveşte atelajul alcătuit dintr-o pereche de cai, acesta nu se deosebeşte cu nimic de calul de călărie, afară de cazul în care este visat de oameni bolnavi: acestora le prezice într-adevăr moartea, ca şi carul la care sînt înhămaţi patru cai. In general, această viziune onirică are de fapt acelaşi înţeles ca şi calul de călărie, dar nu pentru atleţi: pentru cel ce practica sporturi grele nu poate fi decît de bine şi anunţă înseamnă înfrîngere, căci viziunea onirică anunţă că nu se vor putea sluji de propriile picioare. Şi pentru femeile şi fecioarele libere şi bogate este de bine să traverseze oraşul într-un car, deoarece le asigură înalte funcţii sacerdotale; în schimb, pentru fetele sărace, a merge călare de-a lungul oraşului prezice prostituţie, dar pentru sclavi, eliberarea: căci e specific omului liber să meargă călare prin oraş. A intra călare într-un oraş este de bine pentru atlet şi pentru bolnav: primul va fi învingător la Jocurile Sacre, iar celălalt nu va muri. Dimpotrivă, să iasă călare din oraş e de rău pentru amîndoi: unul va avea parte de un convoi mortuar, iar celălalt nu va fi învingător. A conduce un car prin pustiu prezice, cred, oricui visează asta, că va muri nu peste multă vreme .