Despre dispreţ
Şi încă ceva. A arăta dispreţ nu e niciodată de bine, nici faţă de un om anume, nici faţă de o mulţime, nici faţă de popor - nu mai mult, de altminteri, ca a suporta dispreţul, adică să suporţi gestul sau să faci tu însuţi gestul cuiva care dispreţuieşte. Cineva a visat că o femeie, ridicîndu-şi rochia, îi arată sexul. Această femeie a devenit pentru el cauza multor rele: căci se descoperise ca în faţa unei fiinţe întru totul demne de dispreţ. Un altul a visat că, într-o asociaţie sau într-o fratrie, si-a ridicat tunica în fata camarazilor săi şi a urinat pe fiecare. A fost alungat din fratrie ca un mîrşav: într-adevăr, este normal ca, săvîrsind asemenea necuviinte să fii dusmănit si alungat. Un altul a visat ca, In plin teatru, în timp ce publicul era aşezat, el urina. A încălcat legile, şi e firesc: căci n-a luat în seamă suveranitatea legilor, după cum n-a tinut seama nici de public. Cu toate acestea, pe cei de la conducere nimic nu-i împiedică să viseze că-si privesc subordonatii cu dispreţ.