Dictionar de vise, Semnificatia viselor, interpretare vise

Despre cele şase elemente fundamentale, ca să ai ce să le răspunzi celor ce socotesc că nu am păstrat spaţiu îndestulător acestui subiect şi, în acelaşi timp, ca să nu te laşi tu însuţi înşelat de cei ce zic că sînt mai multe de şase, iată ce trebuie spus. Dintre lucrurile existente în realitate, unele vin de la natură, celelalte din cutumă: acestea sînt cele două elemente fundamentale primare şi capitale. Aşadar, realităţile datorate naturii se menţin în mod necesar în identitate: cît priveşte acţiunile datora te cutumei, pe de o parte, oamenii le îndeplinesc fie în virtutea unui contract social, fie a unui acord pe care îl fac cu ei înşişi - asta se numeşte cutumă şi, cum spune Phemonoe, este o lege nescrisă -, sau, pe de altă parte, de teama unei transgresiuni, oamenii le-au fixat în scris şi le numesc legi, pentru că au socotit că aşa trebuie să fie. Acţiunile împlinite în virtutea unui contract social sînt misterele, iniţierile, panegiriile, concursurile, serviciul militar, agricultura, viaţa obştească în oraşe, căsătoriile, educaţia copiilor şi toate celelalte asemănătoare. Acţiunile împlinite în virtute a unui acord cu tine însuţi sînt felul de viaţă, îmbrăcămintea, încălţămintea, tăierea părului şi orice altă podoabă a trupului, ocupaţia şi alegerea felului de trai, care se laudă cu precădere: "Cutumele sînt şi pentru unii, şi pentru alţii, fiecare însă şi-o laudă pe a sa", spune Pindar. Cît despre legile scrise, însemnătatea lor se păstrează neschimbată, şi cine acţionează conform celor scrise are parte de laude, cinstire, un bun renume, siguranţă sporită, iar cine le încalcă - de amenzi, pedepse şi primejdii. Aşadar, tot ce se împlineşte în raport cu legea e fără de împărţire, în afară de timp; cutuma însă presupune, ca împărţiri, pe lîngă cea a timpului, şi cea a artei şi a numelor. A timpului, căci tot ce se face, fie în raport cu legea, fie cu cutuma în afara legii, în orice fel se face, s-a făcut sau se va face într-un anume moment al timpului, timpul însuşi sub­împărţindu-se în anotimpuri şi ore. Pe de altă parte, oamenii, în fiecare activitate, acţionează sau cu artă, sau fără artă: cu artă cunoscătorii, fără artă necunoscă:torii : iar pentru orice artă trebuie unelte, maşini şi tot ce trece drept folositor şi potrivit în fiece caz. Acum, pentru că nu există o realitate care să nu poarte un nume, e de prisos s-o spun: dintre nume, unele sînt însă socotite de bun augur, altele de rău augur. Ca urmare, dacă mai desemnăm vreun element fundamental în plus faţă de cele şase, vom folosi, desigur, un nume care să nu fie propriu celor şase; dar în ceea ce priveşte sensul, nu vom face decît să spunem un lucru propriu unuia dintre cele şase. Bunăoară, bucurie, tristeţe, ură, prietenie, boală, sănătate, secreţii şi adaosuri corporale, frumu­seţe, urîţenie, creştere, diminuare, naştere, moarte şi toate cele asemă­nătoare sînt conforme naturii: căci nici nu sînt în afara naturii, nici nu sînt prin ele însele nişte elemente fundamentale. Căci natura nu este un cuvînt gol, ci se numeşte Natură ceea ce învăluie pretutindeni şi cu totul şi ceea ce trebuie, şi ceea ce nu trebuie să se producă. La fel, nici legea, nici cutuma nu sînt simple nume reduse doar la existenţa lor de nume, ca un sunet sau un cuvînt fără înţeles, ci sînt lege privitoare la un obiect sau cutumă privitoare la un obiect, astfel încît, dacă cineva denumeşte căsătorie, adulter, jaf, lucru depus spre păstrare, violenţă, sau tunsoare a părului, îmbrăcăminte, o hrană oarecare ca şi cum ar fi un alt element fundamental particular, nu-şi dă seama că, în realitate, el spune numele unei legi sau al unei cutume. La fel, dacă cineva denu­meşte un obiect, o maşină sau o unealtă ca şi cum ar fi un nou element fundamental, el spune doar sau artă, sau nume, sau timp: artă, dacă ceea ce spune presupune noţiune a de muncă prin unelte de muncă; nume, dacă ceea ce spune presupune noţiunea unei maşini sau a unui obiect; timp, dacă ceea ce spune implică noţiunea celor două (muncă şi obiect) ­dacă spune, de pildă, seceră sau săpăligă: pentru că doar în anumite momente ale timpului oamenii au nevoie fie de seceră, fie de săpăligă. Apoi, este un principiu general că toate viziunile onirice conforme cu natura, legea, cutuma, arta, numele sau cu timpul sînt de bun augur si cu toate viziunile potrivnice sînt făra folos. Aminteşte-ţi totuşi ca acest principiu nu e intru totul umversal, cI se aplica doar la majoritatea cazurilor. Căci există multe lucruri văzute care ajung să sfîrşească bine, deşi nu urmează nici natura, nici vreunul dintre celelalte elemente fundamentale, întrucît sînt potrivnice celor ce se fac în viata reală Unul, bunăoară, a visat că-şi bătea mama. Era, desigur, o drimă; şi totuşi asta nu i-a fost mai puţin folositor - căci i s-a întîmplat să devină olar: deoarece numim pămîntul mamă, iar olarul lucrează pămîntul bătîndu-l. Ca urmare, a avut mari foloase. Aminteşte-ţi că o cutumă generală e mai presus decît una particulară. Astfel, avocatul Aristide a visat, bolnav fiind, că purta veşminte albe; şi, cu toate că obişnuia să se arate îmbrăcat în alb, acest obicei nu l-a ajutat cu nimic, căci a murit nu după multă vreme: a fost mai presus un obicei mai general, conform căruia morţii se duc la cimitir îmbrăcaţi în alb. Afară de asta, în cazul artelor, cei care au putere asemănătoare, chiar de sînt neasemănători în ceea ce priveşte punerea lor în act, ajung la aceeaşi împlinire. Astfel, chirurgul a visat că joacă scene din Homer, că răneşte mulţI oamem : Şi a operat multe persoane. Actorii scenelor preluate din Homer32 rănesc, fără îndoială, şi fac să curgă sînge, dar cu siguranţă nu vor să omoare: la fel şi chirurgul. De asemenea să acorzi atentie socotindu-Ie adevărate, felurilor de tălmăcire indicate în prima carte < şi nu vei săvîrşi greşeli. De vreme ce au fost lămurite acolo în mod clar şi cu metodă, e de prisos să le spun din nou aici.