Despre consolare
Consolarea face rău celor fericiti, dar este favorabilă celor aflati într-o dificultate. Pe primii, într-adevăr, îi aduce într-o asemenea stare, încît au nevoie de mîngîiere, pentru că sînt descurajaţi văzînd nenorocirile ce se abat asupra lor; celorlalţi însă, le reînvie speranţele. Şi e corect şi firesc să fie aşa. Căci nimeni nu-i spune celui cu vedere bună "îţi vei redobîndi vederea", ci, pe bună dreptate, celui cu cataractă; după cum nimeni nu-i spune unuia sănătos "îti vei redobîndi puterile si sănătatea", ci, pe bună dreptate, celui bolnav. La fel, aşadar, dacă cineva se apropie de un altul şi-i spune: "vei fi bogat, fericit, norocos, vei acţiona după pofta inimii", îi spune asta cu gîndul că celălalt nu e fericit şi nu acţionează după bunul său plac. Pe de altă parte, dacă cineva îi prezice unei persoane în încurcătură sfirşitul nefericirii ei, atunci trebuie să facem apel la capitolul despre oamenii demni de încredere, de la sfirsitul cărtii a doua, si atunci, dacă cel care vorbeste este demn de încredere, să fie crezut în ceea ce spune; dacă nu, atunci să nu fie luat în seamă şi să fie considerat şarlatan.