CURATENIE, ARANJARE
In realitate, ca si in vis, a face curatenie este un act de purificare. A aranja inseamna a pune in ordine in viata, in ganduri, in sentimente. Nevoia de curatenie si de ordine corespunde unei dorinte de claritate interioara, de reorganizare si structura. Folosirea apei (spalare, clatire) si a tuturor instrumentelor associate (perie, burete, produse de curatare) insista asupra nevoii de purificare si de :stergere” a elementelor din viata trecuta sau prezenta considerate ca murdarind inima ori sufletul. Acestea pot evoca si capacitatea de a ierta (“ a sterge cu buretele”) sau laudele primate ori aduse la adresa cuiva (“a fi periapt”, “a peria”). A sterge praful (cu o carpa sau un pamatuf) inseamna desprinderea de trecut. Praful este o evocare simbolica a timpului, dar si a mortii, conform axiomei biblice. Inlaturarea prafului corespunde unei renasteri. Simbolistica maturii poate fi apropiata de cea a coasei. Matura “curate” in sens pozitiv sau negativ. In inconstient, matura evoca respingerea, excluderea, concendierea. Calcatul rufelor are aceleasi semnificatii cu cele atribuite aranjarii : haina botita devine neteda, fara nici o cuta. Dar, prin repetare, actul poate revela si sentimentul subiectului ca trebuie sa faca mereu aceleasi actiuni, insistenta si incapatanarea, utile sau sterile, ale subiectului.