CRUCE
Inainte de a fi simbolul crestinismului, crucea este echivalentul intersectiei. Intersectia axelor evoca legatura psihosomatica, relatia dintre pamant (axa orizontala) si cer (axa verticala), dintre om si Dumnezeu. Prin urmare, crucea pune accentual pe alegerea pe care o face subiectul, pe natura si calitatea deciziilor luate si a orientarii pe care o da vietii sale. In plus, prin legatura cu crestinismul, crucea are o semnificatie spirituala si inalta dorintele si scopurile celui ce viseaza, dar are si o simbolistica de sacrificiu si de calvar. Probabil ca subiectul trebuie sa faca fata unor responsabilitati dure sau unei situatii dureroase. Crucea este in acest caz o evocare a supliciului la care a fost supus Iisus, cu siguranta simbol al suferintei, dar al unei suferinte “necesare”, conform ideii redate de expresia “a-si purta crucea”, care, pe langa dificultatea experientei, exprima notiunea de utilitate sau de obligatie. In sfarsit, crucea are o functie de protectie (degetele in cruce) si o functie sociala (drumurile care se intretaie = persoane care se intalnesc). Exista numeroase cruci ale caror semnificatii trebuie cautate in functie de culturile aferente. Printre crucile mai deosebita, crucea incarligata are sensul cel mai puternic. Desi inspirata dintr-un simbol pozitiv, dar uitat si ignorat (svastika), crucea incarligata nu pastreaza, in inconstientul occidentalilor, decat o semnificatie negative de distrugere, razboi, opresiune si genocid.