CASTRARE
Castrarea intervine ca un substitute symbolic al mortii. Conform abordarii psihanalitice, la copil, complexul de castrare merge pana la renuntarea la atotputernicie. Castrarea exprima, prin urmare, necesitatea de a se separa de o parte din fiinta ori din viata sa. Vizeaza eliberarea, emanciparea si progresul. Cu toate acestea, este o forma de sacrificiu. E drept, necesara,dar adesea dureroasa. In visul unui barbat,castrarea poate invoca frica de a-si pierde virilitatea, sentimentul de neputinta fizica sau psihica. Dezvaluie fie o scadere a performantelor sexuale, fie o slabire a vointei si determinarii. Invers , in visul unei femei, castrarea corespunde “ucideri” masculului si deci unei miscari de emancipare, dorintei de a se elibera de autoritatea tatalui, a sotului ori a patronului.