ABIS, VID, GAURA
Abisul reprezinta haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar şi genunea înspaimantatoare în care sufletele pacatoase ajung dupa moarte. Exista, prin urmare,in viziunea vidului o dimensiune adesea ; regresiva ; lucru confirmat de abordarea jungiana, care face parte din abis simbolul matricei. Mai ales in limbajul curent, abisul este şi expresia unei frontiere (prapastia dintre doua fiinţe, dintre doua idei) şi a unei lipse de conţinut .Visul poate, prin urmare, simboliza fie şubrezirea unei relaţii, fie distanţa înspaimantatoare ce exista între sine şi celalalt ori între dorinţa şi realitate. Vidul este totuşi un spaţiu ce poate fi umplut. Este desigur marturia unei lipse sau a unei absenţe (vid existenţial, vid afectiv),dar care poate fi acoperita. În acest sens,este sinonim atat cu dorinţa, cat şi cu frustrarea. Dat fiind ca rolul ei este de a primi samanţa vieţii, gaura este locul creaţiei. Personifica, la modul general, potenţialitaţile, resursele,bogaţiile ascunse ce aşteapta sa fie descoperite. Imensitaţii vidului i se opune delimitarea spaţiului ce trebuie umplut. Lipsa este circumscrisa. Aşteptarea şi cererea, adica dorinţa,sunt mai bine definite. Şanţul sau tranşarea, în afara de semnificaţia data gaurii,adauga noţiunile de separare („exista o prapastie între noi”) ; prin urmare, în vis, imaginea evoca obstacolul (material, fizic sau afectiv) ce daunează, nedaruindu-se total.